Geografia literară vrea să recupereze imaginile pierdute, abandonate, creaţiile uitate ale unui timp important pentru cultură, fără să solicite restaurările aberante ale utopiilor retro. Imagini magnifiate sau şterse de centralizările ce au urmat celor două uniri. Închiderea între hotarele desenate în 1859 sau 1918 a fost una dintre consecinţele aşezării între hotarele fireşti. Cele cinci părţi încearcă o redeschidere a graniţelor, dar şi o cartografiere firească a spaţiilor culturale româneşti. Geografia literară a României cuprinde, în mod necesar, aceste secţiuni, care alcătuiesc cele două volume: Muntenia şi deschiderile spre sud, Moldova şi „sentimentul abisal al culturii”, Basarabia şi deschiderile spre răsărit, Transilvania şi seducţiile Europei Centrale, Banatul şi creativitatea zonelor de contact etnic.
