O lume politică și instituții adesea învechite au omis să ia măsura schimbărilor necesare pentru a proteja viața în toată diversitatea ei. În aceste condiții, cum să ne îndreptăm spre o traiectorie viabilă? Ce cuvânt fermecat sau narațiune ar permite să se mai creadă într-un destin comun? Pentru că armonizarea timpului social cu timpul naturii într-un singur impuls este vitală chiar și din punct de vedere strict economic: sănătatea mediului modelează sănătatea socială, care, la rândul lor, determină sănătatea umană. Radicalismul blând al acestei cărți constă în a pune sănătatea comună la baza oricărei politici, de la nivel global până la nivel local. Prin urmare, acest Manifest face din sănătatea comună atât un obiectiv, cât şi o metodă de justiție şi de robustețe. El se vrea un instrument operațional pentru a asigura că orice proiect (economic, social, politic) protejează efectiv cele trei sănătăți, măsoară impactul acestuia asupra resurselor naturale primare (apă, sol, biomasă) și testează robustețea lui în fața factorilor de criză. A construi o societate prin sănătatea comună este un demers care integrează toate dimensiunile socio-ecologice ale transformării în profunzime a teritoriilor şi a modurilor noastre de viaţă. Cu alte cuvinte, demersul resurse-sănătate comună este o percepţie construită social a viitorului care poate acţiona direct asupra societăţii (influența acțiunile prezente și viitoare).
