Singura ştiinţă faţă de care sistemul comunist a avut o atitudine visceral negativă a fost sociologia.
La început a interzis-o ca o „ştiinţă burgheză”. Zece ani a acceptat-o cu un entuziasm naiv. Apoi a constatat că sociologia deranjează. Neputând să o interzică din nou, a marginalizat-o şi ignorat-o oricând s-a putut.
Ce a făcut sociologia? Şi-a asumat responsabilitatea pentru comunitatea din care face parte şi, înfruntând condiţiile dificile, a căutat să promoveze măsuri de reformă şi convergenţă cu Occidentul, profitând de breşele sistemului.
În acea dificilă perioadă, sociologia s-a bucurat de o susţinere deosebită din partea comunităţii.
