Euro este o constantă a Europei. Totodată, este simbolul sub care a început secolul XXI și care, în cei 25 de ani de existență, a devenit a doua monedă a lumii, îmbrățișată pentru încredere și stabilitate. Cum a reușit asta? Prin capacitatea sa de a fi consolidat solidaritatea între națiuni care, de-a lungul istoriei, s-au confruntat în războaie. Euro a protejat națiunile europene de criza financiară globală, de o pandemie devastatoare care a stopat, practic, rutina economiilor, de disfuncțiile aprovizionării cu energie și alte produse esențiale, cauzate de războaiele recente din vecinătate – toate cu origini în afara Europei. Autorii și-au propus să discearnă de ce 20 de state ale Uniunii Europene sunt membre ale Eurozonei, iar altele nu. Ei s-au oprit mai ales asupra celor cinci țări estice ale căror acorduri de aderare la UE includ obligația de adoptare a monedei europene de la momentul îndeplinirii condiționalităților acceptate de celelalte state. Proveniți din țările respective, autorii oferă cititorului șansa să cunoască de la sursă ce politici și credințe interne le țin departe de zona Euro, în contextul în care Europa, cu fața spre viitor, își propune obiective ambițioase în furnizarea de bunuri publice și dobândirea unei competitivități mai mari pe piețele globale.