„Virgil Diaconu esenţial, într-o alternanţă bine ritmată, cultivă spectacolul sentimental. Poate fi tandru şi dur, retractil sau ofensiv, risipind rafale de sarcasm. Universul său liric, original, abundă în concreteţe şi ne invită în inefabilul abstracţiunilor; sedus de daimon, locuieşte „într-o bătaie de inimă”, dar poate fi „chiar ziua în flăcări”; nonconformist, topeşte hieratismul solemn, oximoronic, în protest vehement; scrie normal, nedorind a leza ortografia (mărturisea) şi a alunga cititorii, şi aşa puţini. Developează lăuntricul, sinele, mustind de angoase şi viziuni, evadând din oraşul de fier, transcriind freamătul şi presiunea trăirilor, vectorizate de Eros.” Adrian Dinu RACHIERU
