Proiectul lucrării de față s-a născut în urma unor discuții cu regretatul acad. Răzvan Theodorescu privind această operă unică în felul ei, numită „Ecorșeu”.
După cum se știe, termenul desemnează omul jupuit („flayed man” în engleză, „jupuitul” în română). Realizată de studentul Constantin Brâncuși la Școala Națională de Arte Frumoase din București, lucrarea a fost începută în anul 1901, sub îndrumarea profesorului de anatomie Dimitrie Gerota, și terminată în anul 1902, ca lucrare de absolvire a școlii. Deși destinată studiului anatomiei mușchilor, vaselor și nervilor de către studenții la Medicină și la Arte Frumoase, lucrarea era în egală măsură o operă de artă de certă valoare.
Ceea ce nu bănuia niciunul dintre cei doi autori (Gerota și Brâncuși), atunci când a fost creat Ecorșeul, este că amândoi aveau să atingă mai târziu nemurirea.
Gerota ca un mare chirurg și anatomist, cel al cărui nume îl poartă fascia renală, unul dintre cele 300 de nume reținute în Nomina Anatomica Internationalis. Brâncuși ca părinte al sculpturii moderne, cel care se detașează definitiv de trecutul academic și are curajul de a reda esența formelor. În creația sa, însă, Ecorșeul ocupă un loc aparte, este o dovadă a bogatelor lui cunoștințe anatomice, dobândite în urma disecțiilor făcute sub îndrumarea lui Gerota, dar și o probă a măiestriei lui desăvârșite în arta figurativă.
