Eugeniu Coșeriu s-a născut în 27 iulie 1921, la Mihăileni (actualmente în Republica Moldova); după studiile din România și Italia, a devenit profesor de lingvistică generală și indo-europeană la Universitatea din Montevideo (Uruguay). În anii ’50, a dezvoltat bazele teoriei sale lingvistice.
În 1961, Coșeriu a ajuns în Germania, predând mai întâi la Bonn și apoi la Frankfurt/Main, stabilindu-se, în cele din urmă, în 1963, la Universitatea din Tübingen ca profesor de lingvistică romanică și, ulterior, de lingvistică generală. În anii ’70, „Școala de la Tübingen”, formată în jurul lui Coșeriu, a devenit cea mai importantă în privința studiilor romanice, cu mare impact chiar și dincolo de romanistică, mai ales în domeniul lingvisticii generale și al filosofiei limbajului, dar și în alte discipline, precum lingvistica germanică sau slavă.
Eugeniu Coșeriu a murit în 7 septembrie 2002 la Tübingen.
