„Gellu Dorian este un poeta artifex, ceea ce înseamnă că lirica îşi asumă artificiul (meşteşugul şi efectele acestuia) ca pe un izvor, ca pe un fapt originar, printr-o inversare a termenilor care descalifică natura. Cu toată ascendenţa prestigioasă a unei atari concepţii, girate de tradiţia baudelairiană, ea indispune încă simţul comun, acel sentimentalism ce caută a lua locul sentimentului estetic. Or, poetul are dreptul a se apropia de sine pe orice cale şi fireşte că tema artei e o cale regală. A blama oglindirea artei în artă înseamnă a reduce arta în genere, a o subordona unei lumi extranee. Gellu Dorian îşi filtrează stările prin imaginile date ale creaţiei, precum modalităţi ale sincerităţii specifice, ale ingenuităţii spiritului creator, nu mai puţin relevante decât în cele de ordin pur moral.” Gheorghe GRIGURCU
