D.D. Roșca, filosof şi istoric al filosofiei, s-a născut la 29 ianuarie 1895, în Săliște, comitatul Sibiu la vremea aceea, azi județul Sibiu și a încetat din viață la 25 august 1980, la Cluj. A fost profesor universitar și membru titular al Academiei Române.
Cunoscut mai cu seamă pentru traducerea scrierilor lui G.W.F. Hegel în limba română, D.D. Roșca a fost o figură centrală în filosofia românească, care a influențat, prin viziunea sa asupra existenței, prin abordările existențialiste și prin critica raționalismului modern, gândirea contemporană. A avut relații de colaborare și de prietenie cu mari scriitori și filosofi români, Lucian Blaga și Mihai Ralea fiind, putem spune, două nume ilustrative.
Acest volum reunește în paginile sale, datorită efortului depus de îngrijitorul acestei ediții, Marin Diaconu, o culegere de scrieri, studii și articole din numeroase publicații culturale, literare și științifice, pe care D.D. Roșca nu le-a inclus în cărțile sale și care, laolaltă ar putea întregi universul cunoașterii personalității lui D.D. Roșca, în întregul său.
